Primul zbor

Îmi doream de ceva timp să văd cum e să zbori. Și am văzut…am fost în Malta cu avionul, cu o companie low cost.

Aveam achiziționate de pe internet biletele de avion, taxa de aeroport și taxa de bagaj de cală (bagajul de mână era gratuit).

Primul pas a fost să aflăm unde lăsăm bagajul de cală; cu voucherul în mână ne-am dus la ghișeul companiei cu care urma să zburăm, ne-a zis numărul ghișeului de preluare bagaje.

După lăsarea bagajului, am trecut prin punctul de control, iar de acolo pe la controlul pașapoartelor (sau cărților de identitate), după care eram oficial pregătiți de îmbarcare.

Înainte de a ne așeza la poarta de îmbarcare, vreau să comentez puțin ideea de Duty free din aeroport; am auzit de atâtea ori sugestii de genul: “să nu-ți cumperi nimic înainte, pentru că le găsești la duty free foarte ieftine”; sfatul meu e altul: NU CUMPĂRA NIMIC DIN AEROPORT; au niște prețuri fooooarte mari; am plătit 50 lei pentru 2 sandwich (o bucată de pâine cu niște salam pe ea) și o apă plată la 0.5 L.

Revin la pregătirea de zbor: ne așezăm la o coadă deja formată cu 2 ore înainte, până la îmbarcare nu a mai contat care cum veneau se băgau în fața celor așezați deja la rând de ziceai că te uiți în direcția opusă și se așează firesc după cei veniți mai devreme. Auzim niște zvonuri pe acolo, cum că avionul are întârziere; sperăm totuși să fie zvonuri, dar nu sunt; într-un final aterizează un avion, așteptăm să coboare toți pasagerii din el și să ne îmbarcăm noi, dar nu e așa, pentru că aterizează alt avion la poarta de lângă cea de la care trebuia să ne îmbarcăm noi și așteptăm să treacă și acei pasageri (altfel ne-am fi intersectat cu ei).

După atâtea așteptări, o îmbulzeală ca cea de la Lidl de la tigăi, de parcă nu aveam toți loc în avionul acela. Reușim să urcăm și noi printre ultimii în avion. La urcare ni se spune să nu ocupam primele 3 rânduri din față și nici de lângă ușile de evacuare, decât dacă avem rezervare sau plătim suplimentar. După ce ocupăm fiecare câte un loc, rămân câțiva în picoare pe care îi așează pe acele locuri.

Apoi ni se prezintă personalul, măsurile de siguranță în caz de accident. După toate informațiile, începe pilotul să accelereze, iar la mine încep primii fiori de teamă să se simtă. Se desprinde avionul de pe pistă și începe să urce. Senzația aceea e plăcută, chiar dacă se simte ca un gol în stomac.

Când ajunge sus, nu se mai simte nimic, e ca și în mașină.

Partea de coborâre e un pic mai neplăcută, se simte mai puternic decât la urcare. Priveliștea e superbă, deasupra norilor. Eu fiind foarte speriată de zbor (teama asta începuse cu vreo 2-3 săptămâni înainte și nu reușeam s-o stăpânesc), abia dacă aruncam puțin privirea spre geam.

Ajunși în Malta pe aeroport un vânt care te făcea să crezi că ai coborât prin spatele avionului, și culmea, piloții au lăsat motorul pornit să-ți testeze coafura 😛

Deci, nu trebuie să vă temeți să zburați cu avionul, e o senzație plăcută și priviți partea cea mai importantă: ajungeți foarte repede la destinație.